Biserica Bărboi este siuată în partea de sud-est a oraşului Iaşi, mai exact în zona comercială din vechime numită "Podul-Vechiu". Actuala biserică a fost rezidită din temelie pe locul unde marele logofăt Ioan Ursu Bărboi, din neamul Sturdzeştilor, ar fi descălecat din Maramureş.
Drept mulţumire că a ajuns în marea demnitate de vornic, în timpul lui Ştefan Tomşa, el ctitoreşte o biserică în stil moldovenesc cu două turle. După moartea sa, descendenţi ai familiei sale, tot din neamul Sturdzeştilor, ridică, la anul 1669, biserica la rang de mănăstire şi o închină Mănăstirii Vatoped din Muntele Athos, după ce mai întâi o înzestraseră cu mari moşii, heleştee, mori, dughene, vii şi alte danii pentru întreţinerea călugărilor. Biserica lui Ioan Ursu Bărboi subzistă până în anul 1839, când, din cauza intemperiilor, cutremurelor, în special cel din anul 1829, se afla în pericol de prăbuşire. Acest fapt, la care s-au adăugat unele incendii, dar şi tulburările timpului, i-a determinat pe urmaşii lui Ioan Ursu Bărboi, fostul domnitor Ioniţă Sandu Sturdza, cu soţia sa Elena, fiica lui Teodor Balş şi alţii din familia Sturdzeştilor să ia hotărârea de a reface din temelii biserica strămoşului lor, ajutaţi şi de Mitropolitul Grigore de Irinopoleos. Aşadar, prin rezidirea din temelie a actualei biserici pe locul vechii biserici a lui Ioan Ursu Bărboi, firul istoriei continuă şi prin aceasta se explică numele care este păstrat şi astăzi în uzanţa cotidiană, de "Biserica Bărboi".
Deci actuala biserică este construită între anii 1841-1844 de către familia Sturdza, mai precis de Marele logofăt Dimitrie Sturdza, ajutat de cei din familia lui, care l-au adus pe arhitectul Andrei Karidis, ce a proiectat acest sfânt lăcaş, ajutat de Atanasie şi Gheorghe din provincia Sisanion.
După secularizarea averilor mănăstireşti din 1864, mănăstirea devine parohie, iar în 1947, anul în care se interzice de către regimul comunist pelerinajul de Florii, devine filie a parohiei "Sfântul Pantelimon", urmând a se sluji doar o dată pe an, în ziua hramului, pe 29 iunie.
Cu timpul, biserica se şubrezeşte foarte mult, cutremurul din 1977 afectând puternic structura de rezistenţă a sfântului lăcaş, a turnului, precum şi a casei parohiale. Se dorea o autodemolare a bisericii, urmând a rămâne doar turnul de la intrare. Ar fi fost, astfel, complet izolată vizual, prin construcţia de blocuri înalte, cu 7 sau 8 etaje. Acest plan diabolic a fost dat peste cap prin venirea la cârma Mitropoliei a vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist. Prima sa grijă a fost să salveze monumentele istorice de la pieire. Lucrările de consolidare, restaurare şi conservare de la Bărboi, vizibile astăzi, s-au desfăşurat, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin grija Preafericitului Patriarh Teoctist, dar şi prin ajutorul tacit oferit de edilii oraşului din acea vreme, paroh fiind pr. Constantin Andrei. La finalizarea restaurării, în ziua de 27 noiembrie 1988, s-a săvârşit slujba de resfinţire a Bisericii Bărboi de către Patriarhul Teoctist.
Biserica este construită în plan dreptunghiular, din blocuri de piatră alternând cu şiruri de cărămidă, cu mici abside semicirculare, mai scunde decât înălţimea zidurilor, care dau interiorului forma de cruce grecească înscrisă, flancate cu pilaştri prismatici, sprijiniţi pe soclu. Este o construcţie tipică pentru eclectism, având un portal exonartex deschis, cu două rânduri de câte patru coloane, cu capiteluri dorice, influenţat e clasicism şi de un amestec de diverse forme arhitecturale de stil neobizantin şi clasic. Intrarea în biserică se face prin acest pridvor deschis, urcând cinci trepte semicirculare.
Biserica are cinci turle, una mare, centrală, poziţionată pe aşa-zisul naos, şi patru mai mici, scunde, în armonie cu volumul întregului edificiu. Această poziţionare a celor patru turle ce flanchează în faţă şi în spate turla centrală creează o imagine extraordinară privind biserica de la distanţă. Mulţi turişti au afirmat că din afara incintei au avut impresia că văd Biserica "Sfânta Sofia" din Constantinopol, la o scară mai mică. Cornişa bisericii este formată din piatră masivă cu profile, ce păstrează linia stilului capitelelor de pe pilaştri şi coloane. Faţada bisericii este formată din zidire de piatră de talie, alternând cu şiruri de cărămidă, ce-i conferă un aspect deosebit.
Vorbind de arhitectura Bisericii Bărboi, în special despre cea interioară, mulţi arhitecţi contemporani au afirmat că este unică în Peninsula Balcanică, unicitate conferită de armonia de arce. Turla centrală se sprijină pe patru coloane construite din blocuri de marmură de Carara în formă prismatică, fixate pe placa de plumb, care îi conferă elasticitate în caz de cutremur. Celelalte patru, mai precis cele de la intrarea în pronaos şi în sfântul altar, sunt formate din piatră şlefuită marmorată cu capiteluri dorice.
Naosul şi pronaosul sunt unite într-o singură încăpere, astfel încât atunci când intri ai impresia că te afli într-o bazilică.
Altarul este foarte spaţios, cu o intrare din exterior, pe latura sudică a bisericii, cu o absidă mare circulară şi două mai mici, laterale, una pentru Proscomidie şi una pentru veşminte.
Pardoseala bisericii este din marmură de Carara. Sub ea se află un spaţiu în care sunt adăpostite toate osemintele ce au fost deshumate din curtea Bisericii Bărboi.
Interiorul este pictat în tehnică frescă, în stil renascentist. Nu se cunosc autorii picturii. Este o pictură densă, iar sfinţii sunt reprezentaţi în mărime naturală.
Catapeteasma este foarte mare, înaltă, şi este lucrată din lemn de tei, fiind sculptată într-un cadru înalt şi larg, frumos ornamentată cu sculpturi în stil baroc original, şi poleită cu aur.
Icoanele sunt pictate în stil renascentist de un pictor venit din Basarabia, Ilie Moldovean, care a pictat şi catapeteasma de la Mănăstirea Golia.
Biserica Bărboi deţine mai multe obiecte de importanţă artistică şi istorică, dintre care amintim: iconostasul Maicii Domnului lucrat la Mănăstirea Vatoped, iconostasul cu icoana Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ferecată în argint, cu aureole aurite, icoana Sfântului Dimitrie, Mitropolitul Rostovului, icoana Acoperământul Maicii Domnului ferecată în argint aurit, două sfeşnice împărăteşti lucrate în Belgia, un policandru foarte mare lucrat la Tesalonic, un frumos mausoleu de marmură albă ridicat de Alexandru M. Sturdza în memoria familiei Sturdza, sub care au fost înmormântaţi membri ai familiei Sturdza, două lespezi de mormânt, una a lui Ioniţă Sandu Sturdza şi alta a unui călugăr grec, un epitaf brodat cu fir de aur şi de argint aurit, o Evanghelie cu textul în limba greacă şi română, ferecată în argint aurit, două chivote din argint aurite, o cruce sculptată în lemn de chiparos şi reprezentarea celor şapte sinoade ecumenice de pe bolta navei centrale, de o frumuseţe rar întâlnită.
De-a lungul timpului, la Biserica Bărboi au funcţionat Institutul de învăţătură pentru fete, Liga Culturală, o bibliotecă populară numită "Casa Românească de citire", înfiinţată de Nicolae Iorga, Asociaţia "Frăţia Ortodoxă", filiala Iaşi. Tot aici au locuit fraţii Cicerone şi Valeriu Iordăchescu, mari profesori ai Seminarului "Veniamin Costachi" de la Mănăstirea Neamţ, şi scriitorul Ion Creangă.
Pe lângă viaţa liturgică şi cea misionară, aici se organizează întâlniri şi serate creştine, precum şi emisiuni religioase.
Cu slujba Vecerniei de Florii săvârşită la Biserica Bărboi se face, an de an, începutul pelerinajului dedicat Intrării Domnului în Ierusalim.
